luni, 28 septembrie 2009

Apusurile şi răsăriturile satelor mele







2 comentarii:

  1. nu ma satur niciodata sa privesc apusul

    RăspundețiȘtergere
  2. tot timpu' m-am gindit ca, daca ai adormi si ai ajunge intr-un loc in care nu stii de unde rasare sau apune soarele si apoi te-ai trezi chiar la rasarit sau la apus, n-ai sti ce sa zici: rasare sau apune soarele?
    la fel si cu trenul (la asta ma tot gindeam de pe cind ne duceam cu mamaie la Leresti in vacanta de vara, cind aveam vreo 5-6 ani si ma mai duceam la gradinita sa terorizez copiii): daca te-ai trezi brusc intr-un tren, n-ai sti sa spui daca te duce de-acasa sau te aduce acasa. cam asa cu toate: de multe ori habar n-avem daca abia incepe sau tocmai s-a terminat.
    pfuuu! a dat morbu' filosofiei lui Zhuang-Zi in mine!

    RăspundețiȘtergere