luni, 19 octombrie 2009

Premiantă la repetenție

Cu toate ca de cind ma stiu cei din jur vorbesc atit de mult incit tacerea mea e o adevarata binecuvintare pentru ei, odata ajunsa in public ma fisticesc pina la ridicol (asta imi aduce aminte de o serbare de la gradinita, de un 8 martie, la care spuneam o poezie foarte trista despre o mama-eroina si la care auditoriul ridea pe rupte - mai apoi mi-am dat seama ca, de emotii, incepusem sa trag in asa hal de sortulet, incit, evident, lumea nu mai era atenta decit la gesturile mele disperate de a sfisia bietul insemn comunist al soimilor patriei).

Asa ca, incercind sa ma abtin de la aceasta apucatura, incerc sa ma urc pe scena si sa ma multumesc cu diploma de mentiune si mustruluielile tovarasei invatatoare ca "de atit ai fost in stare, ca oricum toti copiii primesc mentiune".

1. Coronita:


2. Multumesc colegului mai mare din clasa a IV-a B care mi-a inminat premiul, cu toate ca si el a fost obligat de tovarasa lui invatatoare sa participe la serbare.
3. Si desi as vrea sa tin premiul numai pentru mine, ca altul sigur nu mai primesc, to'arasa a zis ca sint obligata sa-l dau mai departe daca nu vreau sa iau 7 la purtare. Asa ca dau si eu coronita lui Octavian, ca e mai mare ca mine si poate copiez lectiile de la el, Getutei, ca oricum e verisoara mea si mi-o da inapoi daca-i dau bomboane, lui Stefan, ca poate-mi da si mie bicicleta o tura, si as mai da coronita la citiva, dar nu imprumut lucruri personale la necunoscuti.
4. Cica ar trebui sa-i anunt pe acesti soimi cutezatori, dar stiu si ei prea bine ca nu e nevoie de coronita ca sa fii preamiantul repetent al clasei.

P.S. (Abia a doua zi) Desi nu m-as fi gindit niciodata ca o sa stau sa navighez pe internet, mai ales din cauza unei forme pronuntate de hidrofobie, ma vad in postura de a ma bucura de avantajele cercetarii etnologice la mine acasa si cu mine insami ca subiect de disectie. Pentru asta ii sint recunoscatoare doamnei Madeleine Pastinelli care ne-a tinut un curs despre comunitatile culturale virtuale si comportamentele mitice ale internautilor dupa modelul argonautilor antici (poate nu lina de aur sau pietre filosofale, dar ceva-ceva pe-aproape tot cautam in spatiul asta virtual). Si multumesc domnului Mihai Moraru ca m-a facut sa vad ca exista mit oriunde privesti cu ochii si coerenta acolo unde aparent este ruptura.
Leapsa cu premiul m-a amuzat enorm si m-a facut sa ma gindesc ca nu e deloc in dezacord cu ideea unei etnologii de buzunar a internetului.

14 comentarii:

  1. Onorat, onorat!!!
    N-am mai primit coronita din clasa a-III-a, dupa care pana pintr-a-IX-a am trecut la mentiuni, dupa care am renuntat si la astea, dandu-mi (chipurile) seama ca orice premiu pe care-l iei creeaza obligatii, asa cum si leapsa asta ma obliga s-o dau mai departe... nu vreau sa ma intelegi gresit, in cazul asta placerea e de partea mea.
    Povestea ta din perioada soimaritului imi naste nostalgii,si...nu pot sa ma abtin sa nu ma dau mare; am facut parte din prima generatie de Soimi ai Patriei!!! Imi aduc aminte cum imi stergeam nasul pe cravata de soim stand cu orele intr-un curent infernal pe culoarele nu-mai-stiu-carei sali unde avea loc al nu-mai-stiu-catelea Congres al Partidului. Multora dintre colegii mei de soimarit le-a folosit deprinderea zborului patriotic si,... si-au luat zborul peste hotare.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai eu zic asa: sa transformam virtualul asta si sa ne-ntilnim toti "premiantii" la un careu imbracati in resturile de soimi (ma rog, ce se poate adapta , ca totusi uniforma aia in albastru si portocaliu nu prea cred ca ma mai cuprinde, desi prea mult n-am crescut eu) si sa ne depanam amintirile in povesti si in poze de pe vremea aia. Ar fi ceva!!!
    Salutam soimul cutezator din prima generatie de aur! Intre timp arama a-nceput sa se cocleasca pe alocuri si a ajuns verde putred la mine. :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru mine?! primesc si eu coronita? :) avem a va multumi tovarasa verisoara

    mi-am amintit pozele mele cu coronita...normal ca aveam pe langa coronita, si pamblica alba, cu 2 pampoane de-o parte si de alta a frumosului cap :P, in uniforma de pionier (care era preferata mea), si-n brate cu diploma si musai o carte cu ceva povestiri istorice despre eroii neamului.

    nu prea s-au lipit coronitele de mine, cred ca am luat in clasa a-III-a si a-IV-a. atat.

    imi amintesc si acum, cartile cu congresele tovarasului, din care ne citea tovarasa la ore...si vai nu pricepeam nimic, normal, ce sa priceapa un copil de scoala primara

    am multe amintiri din perioada soimaritului, si pionieritului...ar fi ceva sa tinem un workshop pe tema asta

    da' cum m-ai ghicit tu asa tovaraso, ca eu nu-s fata rea, de-mi dai bomboane, coronita eu ti-oi da :P

    RăspundețiȘtergere
  4. In tine ne-am pus baza eu si tzara, ca altmintrelea ramineam cu coronita data si cu rusinea la siviu!
    He heee, pozele tale, alea cu coronita si cu to'arasa care te tinea pe dupa umeri, cit te invidiam eu pentru ele!... Mie nu mi-au facut poze cind eram asa mai soimarel decit de pe cind eram chelioasa si-mi ziceau toti pe la gradinita Cogeac (habar n-aveam cine e, da' ma gindeam ca tre sa fie unu urit rau), iar eu ii bateam de mi se dusese vestea cale de doua gradinite.
    Prin liceu am cam renuntat la floricelele din coronita si m-am reprofilat pe floricelele hippie-otilor din Craiova care-si fumau tineretile prin baruri si cofetaria Amandina. Cum sa nu se ofileasca bietele plante in fumu' gros cit shuba lu' tata?...
    Acu' premiul asta ma amuza teribil, mai ales cu toate ramificatiile pe care le-a luat. Cine l-o fi stirnit? Mi-ar placea sa aflu...

    RăspundețiȘtergere
  5. Cristinuta, esti cea mai grozava! Meriti coronita, ti-o dau tie, chiar dc nu-mi dai bomboane. Pastreaz-o cu mandrie!
    coronita-i acolo unde trebe :) acum sunt linistita :P

    RăspundețiȘtergere
  6. Of, of, Getuta, cum stii tu sa surprinzi tot timpu' esentialu': babeta frumoasa, copil astimparat, femeie tacuta si oltean modest.
    Las' ca viu cu coronita cind te-oi dezonora cu vizita, ca stiu eu cum sint rudele astea circotase si se uita dac-ai venit cu mina goala si pleci cu sacosa plina.

    RăspundețiȘtergere
  7. Haioasa idee careului premiantilor; ma bag,.. mai ales ca sunt pentru evadari din virtualul asta al blogeritului. Problema e ca va trebui sa-mi improvizez costumatia, pe cea originala (care acum m-ar face sa arat, in cel mai bun caz, ca un fel de Angus Young-AC/DC in mizerie) sigur au mancat-o moliile de mult, desi din cate-mi aduc aminte era de plastic.

    RăspundețiȘtergere
  8. Excelent! Pai sa dau o raita pe-acasa sa vad ce mai gasesc (desi nici eu nu prea cred sa mai am ceva de pe-atunci)si apoi sa ne vedem cu totii sa facem un fel de tirg al anticarilor cu tematica speciala. Si o expozitie de fotografii care sa circule din mina-n mina cu povestea spusa la un pahar de brifcor. :) Chiar ar fi amuzant! :D

    RăspundețiȘtergere
  9. SUNT PENTRU!!!... brifcor, da brifcor, ce gust, ce aroma... alta nostalgie...:)

    In sustinerea raspunsului pe care ti l-am dat pe blogul meu, si ca sa te convingi ca merita sa nu abandonezi ideea unei leapsa a amintirilor din perioada comunista, iti propun, in masura in care timpul iti permite, sa vezi expozita de fotografii interzise a lui Andrei Pandele; mai este descisa pana pe 27 octombrie la Galeria Dalles (intre orele 11.00-21.00- intrarea prin libraria Dalles)

    RăspundețiȘtergere
  10. Multumesc pt recomandare, chiar o sa merg!!! Apoi iti scriu impresiile. :)

    Brifcor... acum un an sau doi am gasit in nu mai stiu ce supermarket un eipgon al brifcorului copilariei mele, pe care il beam la nea Costica Sifonaru. Poate se mai gaseste, desi doar numele aduce a licoarea de acu douaj de ani. :p

    RăspundețiȘtergere
  11. mi-am amintit ceva, n-are legatura cu coronita, are legatura cu perioada coronitei :)

    Cristinuta, mai tii minte inghetata la cornet, pe care ne-o cumparam de la cofetar? ii ceream bani lu' tataie Petrache, ca ne mai trebuiau cateva monezi... da' sa stii ca mie nu-mi placea inghetata aia de la cofetar. mie-mi placea aia polara.
    la cinematograf mergeam cu un pumn de monezi sa cumparam bilete eu si frate'miu, sa-l vaz prestand pe Elvis Presley :P
    totul se platea in monezi atunci :) pumni de monezi

    RăspundețiȘtergere
  12. Moamaaa, inghetata la cornet, aia de 2 lei... Adunam sticle din toate gunoaiele, ma duceam la cismea si le spalam cu nisip, dup-aia ma duceam sa le vind la nea Costel Lungana, ca sa am bani de inghetata. Faceam un buchet de cite 5 inghetate si le mincam pe toate deodata, apoi trei zile nu mai puteam vorbi, ca inghetata era un fel de gheata colorata si aromata.
    Inghetata polara mincam numai cind veneam cu toata gospodaria - mama, tata, Lolica, catel, purcel - la Bucuresti, mi se parea ciudat ca in pachet de unt e inghetata. Ca la voi la Craiova nu-mi amintesc sa ma fi servit careva dintre rude cu vreo inghetata vreodata... :p
    Tot prin perioada aia trebuia sa ma chivernisesc ca lumea la buzunar, ca la mare concurenta cu inghetata erau tigarile Carpati, pe care le fumam prin vie si in pătul la tanti Suzi.
    Despre amintiri neplacute, batai la tanti Lili la magazin cind venea uleiu sau alte chestii de-astea... pe alta data...

    RăspundețiȘtergere
  13. o my god! abea acum aflu indeletnicirile tale de patul! cum n-am stiut de tigarile carpati din campia Olteniei?!?! la asta m-ai lasat cu gura cascata. sah-mat! cristinuta si carpatii, hai c-o aflai si pe-asta

    RăspundețiȘtergere
  14. asta face parte din categoria: iacata linga cine poti trai in ignoranta deplina. :p
    multe is de nu le stii, da te las asa, ca daca afli mai multe voi nevoita sa ma descotoresc de tine intr-un mod mafiotesc... mai bine ignorant si viu decit stiutor pe lumea cealalta. :p hai ca devin buhuhu si e prea de dimineata pt asta. :D

    RăspundețiȘtergere