Premiantă la repetenție

Cu toate ca de cind ma stiu cei din jur vorbesc atit de mult incit tacerea mea e o adevarata binecuvintare pentru ei, odata ajunsa in public ma fisticesc pina la ridicol (asta imi aduce aminte de o serbare de la gradinita, de un 8 martie, la care spuneam o poezie foarte trista despre o mama-eroina si la care auditoriul ridea pe rupte - mai apoi mi-am dat seama ca, de emotii, incepusem sa trag in asa hal de sortulet, incit, evident, lumea nu mai era atenta decit la gesturile mele disperate de a sfisia bietul insemn comunist al soimilor patriei).

Asa ca, incercind sa ma abtin de la aceasta apucatura, incerc sa ma urc pe scena si sa ma multumesc cu diploma de mentiune si mustruluielile tovarasei invatatoare ca "de atit ai fost in stare, ca oricum toti copiii primesc mentiune".

1. Coronita:


2. Multumesc colegului mai mare din clasa a IV-a B care mi-a inminat premiul, cu toate ca si el a fost obligat de tovarasa lui invatatoare sa participe la serbare.
3. Si desi as vrea sa tin premiul numai pentru mine, ca altul sigur nu mai primesc, to'arasa a zis ca sint obligata sa-l dau mai departe daca nu vreau sa iau 7 la purtare. Asa ca dau si eu coronita lui Octavian, ca e mai mare ca mine si poate copiez lectiile de la el, Getutei, ca oricum e verisoara mea si mi-o da inapoi daca-i dau bomboane, lui Stefan, ca poate-mi da si mie bicicleta o tura, si as mai da coronita la citiva, dar nu imprumut lucruri personale la necunoscuti.
4. Cica ar trebui sa-i anunt pe acesti soimi cutezatori, dar stiu si ei prea bine ca nu e nevoie de coronita ca sa fii preamiantul repetent al clasei.

P.S. (Abia a doua zi) Desi nu m-as fi gindit niciodata ca o sa stau sa navighez pe internet, mai ales din cauza unei forme pronuntate de hidrofobie, ma vad in postura de a ma bucura de avantajele cercetarii etnologice la mine acasa si cu mine insami ca subiect de disectie. Pentru asta ii sint recunoscatoare doamnei Madeleine Pastinelli care ne-a tinut un curs despre comunitatile culturale virtuale si comportamentele mitice ale internautilor dupa modelul argonautilor antici (poate nu lina de aur sau pietre filosofale, dar ceva-ceva pe-aproape tot cautam in spatiul asta virtual). Si multumesc domnului Mihai Moraru ca m-a facut sa vad ca exista mit oriunde privesti cu ochii si coerenta acolo unde aparent este ruptura.
Leapsa cu premiul m-a amuzat enorm si m-a facut sa ma gindesc ca nu e deloc in dezacord cu ideea unei etnologii de buzunar a internetului.