Interesante fotografii, simple si cu incontestabila valoare documentara! Sincer te invidiez (nevinovat, admirativ). Cand vad astfel de imagini, realizez cat sunt de distructive deformatiile mele profesionale - de multe ori trec pe langa astfel de oammeni, sau situatii, fara sa ma gandesc sa pun mana pe aparat, nebagand in calcul tocmai aspectele de viata reala, ESENTIALE, de care ti-am mai vorbit, si pe care bizonii de editori ai presei din Roamanica, absurd, le eticheteaza ca fiind nevandabile. In alta ordine de idei; ai ajuns in zona Iasi-Cucuteni? E un spatiu cu o istorie aparte, ce se reflecta in felul de al fi al oamenilor locului, in datini, in indeletniciri...etc. Acum 4-5 ani am ajuns acolo, avand ca tema de fotoreportaj un experiment facut de niste studenti la arheologie si istorie (http://tibbytibar.blogspot.com/2008/05/experimentul-cucuteni-2004-traind-ca-in.html), si fiind nevoit sa ma concentrez pe asta , nu am avut timp sa cutreier asa cum asi fi vrut satele din imprejurimi, dar sunt sigur ca ai ce descoperii acolo!
Din pacate, nu am ajuns acolo, singurele satuce de prin Moldova pe unde am fost sint citeva din Bacau si din Neamt. Dar mi-as fi dorit mult sa ajung in zona asta in care a fost cultura Cucuteni. Ceva asemanator cu ceea ce spui aici despre experimentul arheologic de-acolo a fost facut si intr-un sat din Oltenia, un experiment de arheologie si arte plastice, la Vadastra. Legat de ceea ce spuneai, de multe ori simt nevoia doar sa privesc, fara sa intreb, fara sa fac fotografii, desi de multe ori, mai ales cind ma uit pe materialele de pe teren, imi doresc sa fi putut face in asa fel incit sa se poata reflecta ce am vazut si eu acolo. Pentru ca si la mine functioneaza din plin (de)formarea profesionala, de multe ori ma gindesc ca ar trebui sa reinvat sa privesc tot ce vad cu un ochi "inocent". Cred ca numai un astfel de ochi poate reda realitatea si da interpretarea. Restul sint povesti despre povestile reale. :)
Dar... pentru ca nu terminasem ideea, dintr-o graba care ma caracterizeaza, de multe ori vorbeam cu colegii cit de util ar fi un ochi de profesionist, care stie sa arate cit de frumoasa e lumea aia pe care o vedem. Cred ca in sensul asta un profesionsit reuseste sa medieze de multe ori mai bine intre oamenii pe care ii arata si cei pe care vrea sa-i faca sa priveasca o cultura. Tocmai de-aia de multe ori ma pling ca nu exista o scoala de antropologie vizuala si ca noi insine sintem un fel de strutocamile care facem si interviuri, si fotografii, scriem si texte. Ori un profesionist intr-ale vizualului poate ca ar reusi mult mai bine decit noi sa ofere un fel de ochean prin care oamenii sa-i poata privi pe altii. :)
~2.jpg)
~2.jpg)
~2.jpg)
~2.jpg)
~2.jpg)
~2.jpg)
~2.jpg)
~2.jpg)
~2.jpg)
Interesante fotografii, simple si cu incontestabila valoare documentara! Sincer te invidiez (nevinovat, admirativ). Cand vad astfel de imagini, realizez cat sunt de distructive deformatiile mele profesionale - de multe ori trec pe langa astfel de oammeni, sau situatii, fara sa ma gandesc sa pun mana pe aparat, nebagand in calcul tocmai aspectele de viata reala, ESENTIALE, de care ti-am mai vorbit, si pe care bizonii de editori ai presei din Roamanica, absurd, le eticheteaza ca fiind nevandabile.
RăspundețiȘtergereIn alta ordine de idei; ai ajuns in zona Iasi-Cucuteni? E un spatiu cu o istorie aparte, ce se reflecta in felul de al fi al oamenilor locului, in datini, in indeletniciri...etc. Acum 4-5 ani am ajuns acolo, avand ca tema de fotoreportaj un experiment facut de niste studenti la arheologie si istorie (http://tibbytibar.blogspot.com/2008/05/experimentul-cucuteni-2004-traind-ca-in.html), si fiind nevoit sa ma concentrez pe asta , nu am avut timp sa cutreier asa cum asi fi vrut satele din imprejurimi, dar sunt sigur ca ai ce descoperii acolo!
Din pacate, nu am ajuns acolo, singurele satuce de prin Moldova pe unde am fost sint citeva din Bacau si din Neamt. Dar mi-as fi dorit mult sa ajung in zona asta in care a fost cultura Cucuteni. Ceva asemanator cu ceea ce spui aici despre experimentul arheologic de-acolo a fost facut si intr-un sat din Oltenia, un experiment de arheologie si arte plastice, la Vadastra.
RăspundețiȘtergereLegat de ceea ce spuneai, de multe ori simt nevoia doar sa privesc, fara sa intreb, fara sa fac fotografii, desi de multe ori, mai ales cind ma uit pe materialele de pe teren, imi doresc sa fi putut face in asa fel incit sa se poata reflecta ce am vazut si eu acolo. Pentru ca si la mine functioneaza din plin (de)formarea profesionala, de multe ori ma gindesc ca ar trebui sa reinvat sa privesc tot ce vad cu un ochi "inocent". Cred ca numai un astfel de ochi poate reda realitatea si da interpretarea. Restul sint povesti despre povestile reale. :)
Dar... pentru ca nu terminasem ideea, dintr-o graba care ma caracterizeaza, de multe ori vorbeam cu colegii cit de util ar fi un ochi de profesionist, care stie sa arate cit de frumoasa e lumea aia pe care o vedem. Cred ca in sensul asta un profesionsit reuseste sa medieze de multe ori mai bine intre oamenii pe care ii arata si cei pe care vrea sa-i faca sa priveasca o cultura. Tocmai de-aia de multe ori ma pling ca nu exista o scoala de antropologie vizuala si ca noi insine sintem un fel de strutocamile care facem si interviuri, si fotografii, scriem si texte. Ori un profesionist intr-ale vizualului poate ca ar reusi mult mai bine decit noi sa ofere un fel de ochean prin care oamenii sa-i poata privi pe altii. :)
RăspundețiȘtergere