Cum am descoperit Noile Indii ale Calabriei italiene
Pentru Victoraș, cu care o să mă lege mereu aceeși Acasă
Pentru că tot dorul de o Acasă a mea, plină și rotundă, m-a făcut să-mi las casă, masă, cățel, purcel și să apuc drumul pribegiei printre străini, cel mai rînduit lucru în ordinea firii mi s-a părut să-mi aștern și aici o parte din jurnalul meu de misionar. Și concluzia, în spirit țărănesc-socratic: nu poți fi, nici mai mult, nici mai puțin, decît ceea ce ești și nici nu poți descoperi, mai mult decît sub alte nume și chipuri, decît ceea ce-ți împînzea deja bătătura. Iar ăsta este cel mai liniștitor sentiment din lume, care mă face să mă întorc, de fiecare dată alta și aceeași, mereu Acasă.
Pentru că tot dorul de o Acasă a mea, plină și rotundă, m-a făcut să-mi las casă, masă, cățel, purcel și să apuc drumul pribegiei printre străini, cel mai rînduit lucru în ordinea firii mi s-a părut să-mi aștern și aici o parte din jurnalul meu de misionar. Și concluzia, în spirit țărănesc-socratic: nu poți fi, nici mai mult, nici mai puțin, decît ceea ce ești și nici nu poți descoperi, mai mult decît sub alte nume și chipuri, decît ceea ce-ți împînzea deja bătătura. Iar ăsta este cel mai liniștitor sentiment din lume, care mă face să mă întorc, de fiecare dată alta și aceeași, mereu Acasă.
fotografiile tale imi confirma convingerea ca oamenii simpli, oamenii puri, indiferent de meridianul in care-si au radacinile, sunt cei care conteaza cu adevarat, si spre ei trebuie sa ne indreptam atentia, pentru ca de la ei avem de invatat cum sa traim frumos.
RăspundețiȘtergeresunt sigur ca ai avut parte de o experienta aparte.
Ce surpriza,Octavian!!! Ma tot gindeam de pe unde o sa mai aduci povestile oamenilor tai frumosi si tristi.
RăspundețiȘtergereItalia... da, chiar a fost o experienta extraordinara. M-am intors fericita, plina de tot felul de ginduri de noi cercetari, la noi sau la altii acasa... sudul Italiei chiar seamana uimitor de mult cu Oltenia mea, mai putin muntii si marea de pe-acolo. Niste oameni cu adevarat minunati taranii calabrezi. Oricui s-ar gindi sa mearga acolo ii recomand cu toata caldura si convingerea. Si merita!!!!
Dupa cum probabil ai observat, nu prea am mai umblat dupa oameni frumosi de tristi, nici dupa oameni tristi de frumosi, nici pe net la blogerit...am fost, sau n-am fost destul de trist ca sa mai caut,... incertitudini si dezamagiri provocate aiurea de o societate din ce in ce mai crizata mi-au activat nevoia de detasare prin izolare si m-am aparat izolandu-ma cat am putut, ca un copil rasfatat..., dar gata; revin in lumea trista si frumoasa din "romania mea", desi sunt albanez.
RăspundețiȘtergereBine ai revenit!!! :)
RăspundețiȘtergerePina la urma, cel mai important ramine sa-ti pastrezi curajul de a dezvraji lumea asta nebuna si de a o reface frumoasa cum a fost ea facuta dintru inceput. Si ar fi pacat sa n-o faci, pentru ca ai puterea si darul asta! :)