vineri, 12 noiembrie 2010

Ferestrele lumii mele


















4 comentarii:

  1. frumoase ferestre...mai ales primele, ca dupa sunt cam triste ferestre

    RăspundețiȘtergere
  2. e trist ca primele sint ale unor case din oras, iar ultimele ale unor case de la tara. in mod ciudat, sau cel putin asa mi s-a parut mie, spectacolul parasirii caselor e mult mai trist la casele de la tara... de multe ori acolo sint lasate toate ca si cum taranul ar fi plecat cu o treaba si nu s-a mai intors... la celelalte, cele de oras, parasirea nu pare sa aiba nimic asa implacabil. poate pentru ca primele sint "cladiri", cele de la tara sint "case"...

    RăspundețiȘtergere
  3. Asta e si senzaia mea, tristetea din spatele ferestrelor caselor de la tara e mai pregnanta si mai ingrijoratoare, pe cand tristetea din spatele ferestrelor cladirilor de la oras o percep ca pe o tristete "poluata" de imprejurimi , iar cum poluarea face parte din cotidianul urban, o trec mai usor cu vederea, desi ar trebui sa fie la fel de ingrijoratoare.
    Seria foto e superba si fiecare fotografie ma face sa gendesc in afara cadrului, iar ce imi place cel mai mult este abordarea ta ; in ramele ferestrelor alternand spatii parasite cu spatii amprentate de viata (flori,animalute...) = SPERANTA' !!!

    RăspundețiȘtergere
  4. multumesc pentru vorbele asa frumoase si nemeritate, ca de obicei. fotografiile nu sint cine stie ce reusite, facute de-a lungul timpului, prin diverse calatorii.
    chiar ma gindeam acum ca s-ar putea scrie un studiu extrem de interesant despre tipurile de ferestre si mentalitatea asociata lor, despre ferestre ca grila de interpretare a modului in care este perceputa relatia dintre noi si ceilalti, dintre spatiul "domestic" si cel "public". poate ma apuc de lucru. :)

    RăspundețiȘtergere