Magura... ce dor imi e de Magura! Pana acum aproximativ 2 ani mergeam foarte des in Magura. In general ne cazam "LA PEPINI" la Adriana; asta pana cand turistul mioritic a descoperit Magura si gazda Adriana trezindu-se cu musterii din belsug, si-a luat nasul la purtare, devenind acra-gazda Adriana. Anul trecut chiar a fost pe PRO TV o emisiune cu tot felul de vedetute ce-si rupeau tocurile prin Magura,...simpatica emisiunea, dar din punctul meu de vedere a mediatizat distructiv zona. Cu toate astea si cu toate ca mi-am mutat tabara de weekend intr-o zona la fel de frumoasa pe niste coclauri in Sirnea; imi e tare dor de Magura!!!
Tare frumos acolo, pacat ca pozele n-au iesit nici macar binisor. :( Noi am ajuns mai mult din intimplare, la coborirea dinspre Curmatura ne-am gindit ca poate avem vreme sa dam o fuga si pe dealu de peste drum, asa ca am luat prima masina intilnita in cale, niste ciobani foarte de treaba cu un dihai Nissanu care ne-au spus ce sat mindru au ei, ca si cei de la Pro Tv au filmat acolo (eu n-aveam nici un habar de asa ceva). Mi-a placut tare mult satucul, desi vilutele colorate aratau ca niste excrescente crescute pe corpul unui batrin... Speram sa revenim in februarie, dupa cum i-am si promis domnului Eugen, cabanierul de la Curmatura. :)
...ce frumos, am batut Piatra Craiului in lung si-n lat in tineretile mele, de la Brusturet, Garofita Pietrii Craiuluiiar pana la Fantana lui Botorog, Gura Raului, iar la Curmatura am ajuns prima oara inainte de Cernobal prin '84-'85, eram in liceu pe vremea aia (ce vremuri, ce vremuri :)); apropos de discutia de pe blogul meu). Cum spuneam; pe vremea aiaaa..., se facea practica in liceu, 2-3 saptamani pe an, nu mai stiu exact cat, elevii de la mecanica plecau chiar pe camp la cules de porumbi, eu fiind la matematica-fizica, eram convocat la niste ateliere mecanice, unde rezolvam prezenta cu o sticla de coniac Ovidiu pasata maistrului (maestrului) si evadam in munti cu gasca. Dar sa revin la Curmatura, tot asa, cabanierul de atunci devenise prietenul nostru si nu ne mai lua bani cand innoptam in priciul cabanei (oricum costa putin, in jur de 5 lei/pers/noapte, cu 300lei stateam pe munti 2 saptamani si rezolvam si problema transportului CFR cu nasii epocii). Tin minte, ca in '86 la putin timp dupa dezastrul de la Cernobal, am fost in Piatra Craiului, si urcand prin Crapatura spre Turnuri (unde urma sa dormim sub cerul liber in sacii de dormit), ne-am intalnit pe drum cu prietenul nostru cabanier care ne-a deturnat de la treseu si ne-a dus la cabana, la Curmatura, aratandu-ne cu lacrimi in ochi dezastrul: padurea din fata cabanei ruginise toata, nu mai era nici o pata de verde, Cernobalul muscase fara mila.
Mama, ce poveste, ar trebui sa le scrii la un moment dat pe blogul tau!!! :) De prin anii de care spui tu imi amintesc doar ca o vecina venita de la oras, mai deschisa la minte si mai mare cu citiva ani decit noi, puii de taran, umbla pe cap cu un prosop ca sa n-o radieze, iar noi rideam de "radiatoarele" de care tot spunea ea. In rest, Cernobilul nu prea mi-a marcat copilaria... Toata povestea asta a ta cu Curmatura, practici agricole si fugi in munti imi aduce aminte atit de multe chestii... Am prins si eu cam un trimestru de practica de-asta, la bumbac, o intreaga aventura de care rid si-acum. Curmatura... a fost tare frumos, doar noi, cabanierul si un prieten neamt de-al lui, Warner, care incepuse sa rupa bine pe romaneste de cind tot umbla muntii. Cu domnu' Eugen ne-am imprietenit imediat, un om extraordinar, care ne-a facut cinste cu vin fiert si ceai cu rom (cel mai bun "rom cu ceai" pe care l-am baut vreodata). Am smotocit bine mita de-acolo, Bufnitoaia (rebotezata de noi Porcu pentru parsivenia cu care se infiltra in brate pe sub picioarele mesei si nu se mai da dusa), am zapacit cei doi saint-bernarzi, de ne-au condus cu latratul pina departe, asta dupa ce toata noaptea ne urlase in cap o haita de lupi. Sper sa ajungem din nou spre sfirsitul lui februarie, iar la vara sa stam vreo saptamina. Poate iei gasca de pitici mari si mici si dati o fuga. :)
Magura... ce dor imi e de Magura! Pana acum aproximativ 2 ani mergeam foarte des in Magura.
RăspundețiȘtergereIn general ne cazam "LA PEPINI" la Adriana; asta pana cand turistul mioritic a descoperit Magura si gazda Adriana trezindu-se cu musterii din belsug, si-a luat nasul la purtare, devenind acra-gazda Adriana.
Anul trecut chiar a fost pe PRO TV o emisiune cu tot felul de vedetute ce-si rupeau tocurile prin Magura,...simpatica emisiunea, dar din punctul meu de vedere a mediatizat distructiv zona.
Cu toate astea si cu toate ca mi-am mutat tabara de weekend intr-o zona la fel de frumoasa pe niste coclauri in Sirnea; imi e tare dor de Magura!!!
Tare frumos acolo, pacat ca pozele n-au iesit nici macar binisor. :(
RăspundețiȘtergereNoi am ajuns mai mult din intimplare, la coborirea dinspre Curmatura ne-am gindit ca poate avem vreme sa dam o fuga si pe dealu de peste drum, asa ca am luat prima masina intilnita in cale, niste ciobani foarte de treaba cu un dihai Nissanu care ne-au spus ce sat mindru au ei, ca si cei de la Pro Tv au filmat acolo (eu n-aveam nici un habar de asa ceva). Mi-a placut tare mult satucul, desi vilutele colorate aratau ca niste excrescente crescute pe corpul unui batrin...
Speram sa revenim in februarie, dupa cum i-am si promis domnului Eugen, cabanierul de la Curmatura. :)
...ce frumos, am batut Piatra Craiului in lung si-n lat in tineretile mele, de la Brusturet, Garofita Pietrii Craiuluiiar pana la Fantana lui Botorog, Gura Raului, iar la Curmatura am ajuns prima oara inainte de Cernobal prin '84-'85, eram in liceu pe vremea aia (ce vremuri, ce vremuri :)); apropos de discutia de pe blogul meu).
RăspundețiȘtergereCum spuneam; pe vremea aiaaa..., se facea practica in liceu, 2-3 saptamani pe an, nu mai stiu exact cat, elevii de la mecanica plecau chiar pe camp la cules de porumbi, eu fiind la matematica-fizica, eram convocat la niste ateliere mecanice, unde rezolvam prezenta cu o sticla de coniac Ovidiu pasata maistrului (maestrului) si evadam in munti cu gasca.
Dar sa revin la Curmatura, tot asa, cabanierul de atunci devenise prietenul nostru si nu ne mai lua bani cand innoptam in priciul cabanei (oricum costa putin, in jur de 5 lei/pers/noapte, cu 300lei stateam pe munti 2 saptamani si rezolvam si problema transportului CFR cu nasii epocii). Tin minte, ca in '86 la putin timp dupa dezastrul de la Cernobal, am fost in Piatra Craiului, si urcand prin Crapatura spre Turnuri (unde urma sa dormim sub cerul liber in sacii de dormit), ne-am intalnit pe drum cu prietenul nostru cabanier care ne-a deturnat de la treseu si ne-a dus la cabana, la Curmatura, aratandu-ne cu lacrimi in ochi dezastrul: padurea din fata cabanei ruginise toata, nu mai era nici o pata de verde, Cernobalul muscase fara mila.
Mama, ce poveste, ar trebui sa le scrii la un moment dat pe blogul tau!!! :)
RăspundețiȘtergereDe prin anii de care spui tu imi amintesc doar ca o vecina venita de la oras, mai deschisa la minte si mai mare cu citiva ani decit noi, puii de taran, umbla pe cap cu un prosop ca sa n-o radieze, iar noi rideam de "radiatoarele" de care tot spunea ea. In rest, Cernobilul nu prea mi-a marcat copilaria...
Toata povestea asta a ta cu Curmatura, practici agricole si fugi in munti imi aduce aminte atit de multe chestii... Am prins si eu cam un trimestru de practica de-asta, la bumbac, o intreaga aventura de care rid si-acum.
Curmatura... a fost tare frumos, doar noi, cabanierul si un prieten neamt de-al lui, Warner, care incepuse sa rupa bine pe romaneste de cind tot umbla muntii. Cu domnu' Eugen ne-am imprietenit imediat, un om extraordinar, care ne-a facut cinste cu vin fiert si ceai cu rom (cel mai bun "rom cu ceai" pe care l-am baut vreodata). Am smotocit bine mita de-acolo, Bufnitoaia (rebotezata de noi Porcu pentru parsivenia cu care se infiltra in brate pe sub picioarele mesei si nu se mai da dusa), am zapacit cei doi saint-bernarzi, de ne-au condus cu latratul pina departe, asta dupa ce toata noaptea ne urlase in cap o haita de lupi.
Sper sa ajungem din nou spre sfirsitul lui februarie, iar la vara sa stam vreo saptamina. Poate iei gasca de pitici mari si mici si dati o fuga. :)