sâmbătă, 12 decembrie 2009

Începuturile fotografiei etnografice. Leopold Adler (I)


















4 comentarii:

  1. Cand vad fotografiile astea, imi vine sa-mi iau aparatul si sa sterg orasele din traseul drumurilor mele.
    De cand iti urmaresc blogul m-am convins ca inca nu e prea tarziu, ca inca mai exista ramasite ale unei lumi nealterate de viteza si orgoliile zilelor noastre si trebuie facut ceva ca ele sa nu dispara.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cind am vazut fotografiile astea, mi s-a facut si rusine de mine si ciuda si tristete si nervi pe tot ce se intimpla si pe tot ce fac eu... Peste vreo doua saptamini trebuie sa ajung in Agriesel si ma apuca groaza cind ma gindesc ca pe unii din batrinei n-o sa-i mai gasesc...

    RăspundețiȘtergere
  3. Chiar e trist, dar n-avem ce face asta-i ciclul normal!
    Mai trist mi se pare faptul ca in urma batranilor nu prea mai ramane mare lucru. Am impresia ca tinerii au o repulsie fata de radacinile lor si preiau foarte usor tot ce e promovat agresiv si nu ne apartine (valentine's day, halloween).

    :) Vorbesc ca un um batran! Daca acum 20 de ani venea cineva la mine cu texte de astea, ii radeam in nas.
    Oare asa o sa evolueze si tinerii carora le fac acum morala?

    RăspundețiȘtergere
  4. In cazul asta, inseamna ca eu sint batrina de fooooarte mult timp, ca tot asa gindeam si acu vreo 14-15 ani (ca daca zic 20 ajung la virsta la care ii bateam pe baieti mai rau decit se bateau ei intre ei :D ).
    ...Nu stiu ce o sa ramina, uneori refuz sa ma gindesc. Sper insa ca oamenii sa nu poata trai lipsiti de identitate si atunci sa gaseasca vreo modalitate de a se redefini.

    RăspundețiȘtergere