Cred ca e super fain sa afli lucruri si modalitati de viata de sute de ani ce sunt tinute "secret" local doar din faptul ca nu au messenger sa se dea pe net. Noroc tanti Sofica! :)
Uneori esti surprins cum oamenii astia percep si transforma tot ceea ce pentru noi este ceva extrem de impersonal. Prin 2003 am fost intr-un sat in care cel mai batrin om de-acolo(avea pe atunci vreo 94 de ani), cu probleme mari la picioare din cauza ranilor de razboi, povestea absolut orice ca si cum ar fi fost basme. Batrinul era perfect sanatos (mintal, ca fizic era, saracul, vai de el), cunoscut ca unul dintre cei mai buni povestitori din sat. povestea singur in casa, "la pereti" in sensul propriu pentru ca nu mai avea cui povesti, si transforma in poveste absolut orice: viata lui, telenovelele la care se uita, istoria... am stat vreo trei zile cu el, l-am inregistrat despre tot o gramada de lucruri. era uimitor cum putea sa faca o sinteza din toate lucrurile care pentru noi sint atit de haotice si cum putea sa vada coerenta acolo unde pentru noi e lipsit de sens. cit despre tanti sofica, poveste lunga...
Ar fi super sa adaugi si o mica istorioara pozelor. Stiu ca se zice ca o poza face cat 1000 de cuvinte dar uneori pentru un neavizat in etnologie cele 100 de cuvinte in plus ar face toti banii si un imprumut chiar :)
Stiu ca sunt multe de zis, dar o sa-mi iau concediu si o sa le citesc :P
Cred ca e super fain sa afli lucruri si modalitati de viata de sute de ani ce sunt tinute "secret" local doar din faptul ca nu au messenger sa se dea pe net.
RăspundețiȘtergereNoroc tanti Sofica! :)
Uneori esti surprins cum oamenii astia percep si transforma tot ceea ce pentru noi este ceva extrem de impersonal. Prin 2003 am fost intr-un sat in care cel mai batrin om de-acolo(avea pe atunci vreo 94 de ani), cu probleme mari la picioare din cauza ranilor de razboi, povestea absolut orice ca si cum ar fi fost basme. Batrinul era perfect sanatos (mintal, ca fizic era, saracul, vai de el), cunoscut ca unul dintre cei mai buni povestitori din sat. povestea singur in casa, "la pereti" in sensul propriu pentru ca nu mai avea cui povesti, si transforma in poveste absolut orice: viata lui, telenovelele la care se uita, istoria... am stat vreo trei zile cu el, l-am inregistrat despre tot o gramada de lucruri. era uimitor cum putea sa faca o sinteza din toate lucrurile care pentru noi sint atit de haotice si cum putea sa vada coerenta acolo unde pentru noi e lipsit de sens.
RăspundețiȘtergerecit despre tanti sofica, poveste lunga...
Ar fi super sa adaugi si o mica istorioara pozelor. Stiu ca se zice ca o poza face cat 1000 de cuvinte dar uneori pentru un neavizat in etnologie cele 100 de cuvinte in plus ar face toti banii si un imprumut chiar :)
RăspundețiȘtergereStiu ca sunt multe de zis, dar o sa-mi iau concediu si o sa le citesc :P